Amintirea Cireselor de Mai

Luna Mai este preferata mea din tot anul! Este primavara (tarzie) cu pomii infloriti, zile mai lungi si soare tot mai prietenos. Parca imi vine sa.... traiesc! Si cum imi vine sa traiesc... nu doar pomii sunt in floare...ci si inspiratia mea (uitati-va in arhiva blogului cum cele mai multe postari sunt in aprilie!) :)))) Cu ocazia Atelierului de Cirese de Mai, multa lume m-a intrebat "da' de unde iti tot vin ideile astea?!" Hai sa va spun...

Cand eram pitic de'o schioapa asteptam ciresele cu sufletul la gura [vorba cuiva de pe Facebook: "iti vine sa pui radiatorul pe cires ca sa se coaca mai repede" :))) ]. Pe langa ca imi placea sa port cirese la urechi pe post de cercei de domnisoara (mana sus cine a mai facut ca mine!) stiam ca odata cu ciresele vine si vacanta si plec la Mama de la Cenad (bona mea) - unde, pentru mine, era raiul pe pamant. Atunci, timpul se oprea in loc si zilele erau interminabile si pline... pline de viata, bucurie si... libertate. Eram libera sa fiu, sa umblu desculta, sa ma joc unde si cat vreau, eram libera sa ma catar in pom si sa mananc fructe sterse in bluza, sa trag pisica de coada, sa ne batem cu apa si apoi sa ma rostogolesc de ras, sa ma tin scai de baietii lu' Mama si sa stiu eu tot ce misca ei (si apoi sa spun in gura mare! exceptie fac cazurile cand imi cumparau tacerea cu guma Turbo si inghetata de la aparat). Cand vre'o'data un copil crescut la bloc poate avea parte de toate astea...?!... atunci cand adultii stau cu ochii pe tine sa nu fugi in drum.... cand vecinii te alunga pe motiv ca "faceti galagie".... cand unii parinti cu cariera te abandoneaza in fata televizorului (ca e cel mai comod)... cand, daca te copleseste un somn lenes de amiaza, te duci si te culci intre peretii de beton ai blocului (cu teama ca poate nu te mai lasa afara)....si nu ai cum sa motzai cu pisicul sub brat, pe patura de sub ciresul din vie....

Bunica tandra cu nepoata ei @Atelier

Imi amintesc ca in libertatea aceea care mi s-a acordat era o ordine profunda si nu am crescut ca o buruiana salbatica. Eram libera si incurajata (nu constransa!) sa contribui la familie si aveam sarcini marunte, dar bine definite: adunam fructele coapte, adunam ouale din cuibar, numaram lingurile de zahar pentru prajitura, aduceam cosul/galeata goala atunci cand cu totii strangeam recolta. Imi amintesc ca, intr-un an, adunam ciresele... baietii (fratii mei) erau in pom, iar eu cu Mama de la Cenad eram jos cu indicatii: mai la stanga mai la dreapta. Ciresele cele mai mari, le primeam eu - la degustat... pt controlul calitativ (si probabil sa-mi mai inchida gura pt ca turuiam intr-una). De'odata.... unul din baieti... se minuneaza de o cireasa imensa... si ne cruceam toti cat era ea de mare...era cat o pruna!!! Tata de la Cenad era prin curte... si il strigam sa vina sa vada minunea.... Eu, cu o bunavointa ce imi depasea pofta (cica)... ma ofer sa-i duc cireasa sa o vada si el! :)))) Circumspecti... baietii imi spun "iti dam cireasa...dar nu o mananci!! DA?!!!!!"... da, da, da promit (pe cuvantul meu de mincinos) ! In secunda in care am primit cireasa.... am bagat-o in gura... si stiu ca era atat de mare ca mi-a curs pe barbie pana pe tricou, siropul din ea :))))) Si radeam cu o pofta..... (eu cu baietii eram in tachinari continue si ne necajeam unii pe altii si faceam o harmalaieeee...) Mama radea langa mine cu lacrimi....baietii erau ofticati  - negri de suparare :))) Atunci mi-au pus porecla de KakoBeluShashko - e o expresie in limba maghiara pe care nu stiu cum sa o traduc. Cand am ajuns la sambure, l-am pus in palma... si, senina, m-am dus la Tata si i-am spus : "cireasa am mancat-o, dar uite ce sambure mare are!". Ciresul s-a uscat, insa ne amintim cu drag de intamplare si stim ca in locul din gradina unde azi cresc flori... a fost o data un cires.... acel cires!

Amintirile copilariei mele vibreaza! Sunt luminoase si calde; au gust si miros si imi hranesc sufletul. Tot universul acela fericit, al copilariei, a fost creat de oamenii minunati din viata mea care si-au dorit sa ma faca om si nu orice fel ..ci om bun. 

Sunt constienta ca azi, copiii traiesc o alta realitate: Internet, jocuri pe calculator, gadget-uri... Vad cum copiii din blocul in care locuiesc in Timisoara, nu se joaca afara.... nu i-am auzit niciodata! Stiu ca "la oras" viata e altfel...dar tot ma intreb: copiii acestia cum isi traiesc copilaria? Ei la 30 de ani...ce isi vor aminti despre acesti ani magici? Oare nu va fi pustiu sufletul lor? Fiecare copil e un dar nepretuit caruia parintii trebuie sa-i hraneasca si spiritul, nu doar burtica! Asa se creaza premisele unui om (adult in devenire) fericit, ce va avea curajul sa viseze, sa iubeasca, sa se bucure si sa aduca o plus valoare societatii in care traieste.

Asa mi-a venit ideea Atelierului de modelat Cirese de Mai! Am vrut sa aduc in zilele noastre magia cireselor mele din 1990si'un pic. Am oferit celor prezenti mai mult decat un curs cu snur si cateva bucati de plastelina.... le-am oferit o parte de sufletul meu si un prilej de ragaz. Vreau ca fetitele sa-si poata pune si azi la urechi cercei cirese(de domnisoara) si sa-si traiasca varsta - chiar daca locuiesc la oras, in 2012! Vreau ca parintii/bunicii sa aiba timp cu copiii lor si sa fie prezenti la ei, iar in acest context sa se nasca amintiri frumoase, sa se descopere si sa se inteleaga unii pe altii! Si, mai vreau ceva......

 ...mai vreau ca si noi, adultii... sa de dam voie...asa... din cand in cand... sa fim copii si sa ne bucuram din toata inima de lucruri simple!

Ma bucur ca ati fost alaturi de mine sambata! Ma bucur mult....
Galeria de poze a Atelierului o puteti vizualiza aici (click).

P.S. "daca as avea trecere pe langa zana cea buna... i-as cere sa daruiasca fiecarui copil puterea de a se minuna toata viata"- Rachel Carson

Pe curand :)
________________________________
UPDATE: Trimit acest articol catre Biochefarm pentru ca doresc sa sprijin campania lor "Fiecare Copil Conteaza" - tocmai am aflat de ea si cred cu tarie in sloganul acesta!

Biochefarm International a inscriptionat toate suzetele NUK cu logo-ul Salvati Copiii si doneaza un procent din contravaloarea suzetelor vandute organizatiei. Toti cei care vor cumpara suzete NUK inscriptionate vor contribui la reducerea mortalitatii infantile.