Din una'n'alta, saptamana trecuta s-a intamplat un lucru deosebit de aromat: am facut turta dulce! Am hotarat cu Claudia sa nu mai tanjim dupa arome, mirodenii si amintiri parfumate din copilarie, ci sa ne facem impreuna, o zi de rasfat "papilar" .
Pe langa miere, esente si mirodenii am avut un ingredient secret: pe Toma :) [piticul Claudiei] ce tot ciupea din aluatul de turta si isi lingea degetelele de glazura. Dragul de el, a fost un fel de indicator de calitate - si la cat de tare i-a placut, am concluzioant ca reteta de turta dulce e buna! :)))
Aluatul de turta dulce este unul dificil ca si consistenta - initial e tare lipicios insa ,dincolo de acest aspect, tot procesul in sine este un deliciu! De la mixul de mirodenii [scortisoara, cuisoare, ghimbir, cardamom etc.], la alesul formelor in care tai turta dulce, la copt [ce iti umple casa de un miros senzational] si la joaca cu glazura.... totul este o poveste ce iti ofera un context pentru timp de calitate si "amintiri dragi din copilarie" :)
Daca stau sa ma gandesc, atunci cand ma gandesc la copilaria mea, intotdeauna asociez amintirilor un miros si, de aceea, ma bucur cu atat mai mult de sesiunea noastra de prajiturit - am putut sa creem pentru Tomita o amintire cu miros aparte si calduros.
Va indemn sa aduceti copiii in bucatarie! Este un timp si un cadru pretios pentru relatia parinte-copil. Sunt atatea aspecte ale dezvoltarii umane ce se pot stimula in jurul unei simple turte!
Dexteritate, creativitate, simtul culorii si al proportiilor, disciplina, comunicare, incredere si stima de sine, generozitate, stimulare cognitiva [de ex. daca ii povestiti despre tara de origine a condimentelor si va uitati pe un altas geografic], stimulare afectiva si asa mai departe.
Incercati! Nu aveti nimic de pierdut si totul de castigat :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu