Imi tot vine in minte gandul ca sarbatorile de Paste anul acesta au fost speciale si m-am tot gandit la asta. Da,....au avut ceva....ceva ce nu incape intr-un cuvant. Mi-am dorit tare mult sa am un ragaz , de cateva zile de liniste (liniste in senzatie, nu in decibeli) si ceva lume frumoasa si simpla (care doar sa fie...fara sa ceara nimic...fara sa astepte ceva). Atat!... Si... am primit! :)
M-am intalnit cu cativa colegi de liceu (generala si chiar gradinita) - abia dupa ce i-am vazut mi-am dat seama cat de dor mi-a fost de ei si de timpul in care am fost "nemuritori".
2011 |
Am ras cu lacrimi la povestile "mai sti cand.." si mi-as fi dorit sa fim toti. Poate cu alta ocazie... :)
2003: cls.a XII -a A |
Simt ca au trecut 2luni de la poza din clasa a XII -a...dar cand ma uit la mine (si la noi) imi dau seama cat de mult ne-am reformulat... Ma bucur ca am fost clasa aceea - fiecare cu locul si rolul sau in grup - si ma bucur ca mi-a ramas amintirea unor ani nebuni, viteji si plini de viata.
Ouale vopsite pt campionatul de ciocnit |
Pe langa ei, ragazul meu cu lume simpla a fost umplut de mama (care a fost vesela si a facut fel de fel de bunatati), de tata ( care a fost "procuror sef"- adica ne-a procurat de toate) de sor'mea (cu care am facut campionat de ciocnit oua si ma bucur ca a fost acolo), de musafiri frumosi (care la 70 si ceva de ani au o vitalitate incredibila si o stare de spirit pozitiva si contagioasa).
N-a mancat nimeni ouale fierte, insa vopsitul si ciocnitul lor a fost tare fain ! :))
Cireasa de pe tort (sau de pe briosa ?!) in toata povestea a fost cadoul meu de iepuras: o tava pt briose :)))
Atat de tare ma bucur de ea...ca saptamana ce vine cred ca voi face in fiecare zi muffins! In acest moment sunt in faza de documentare - retete, tips, tricks :)))
Sunt fericita ca tot binele acesta pe care il simt, s-a creat din lucruri marunte, simple si autentice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu