Povestea Cuielor

Povestea Cuielor o stiu de mult, iar zilele astea mi-am amintit-o fiindca imi pare atat de rau ca am batut cuiul acela...

 A fost odata un baiat ce avea probleme in a-si controla furia. Intr-o zi, tatal sau i-a dat un sac de cuie si i-a spus ca de fiecare data cand va fi nervos, sa bata un cui in gardul din spatele casei lor.  In prima zi baiatul a batut 37 de cuie in gard. In decursul urmatoarelor saptamani, pe masura ce a invatat sa-si controleze mania, numarul cuielor batute zilnic in gard a inceput sa scada. Copilul si-a dat seama ca e mai usor sa isi controleze furia decat sa bata acele cuie in gardul din spatele casei.

Intr-un final a venit si ziua in care baiatul a invatat cu adevarat sa isi controleze emotiile si nu si-a mai pierdut deloc firea. Cand i-a spus tatalui sau, acesta a sugerat ca acum baiatul sa scoata un cui din gard pentru fiecare zi care trece in care copilul nu isi pierde deloc cumpatul. Zilele au trecut si copilul a putut intr-un final sa-i spuna tatalui ca toate cuiele au fost indepartate.

Tatal l-a luat pe fiul sau de mana, au mers impreuna la gard si tatal i-a spus fiului:
"Ai facut treaba buna, fiul meu. Acum uita-te la toate aceste gauri din gard. Gardul acesta nu va mai fi niciodata la fel, niciodata ca inainte. Cand spui lucruri grele la manie, acestea lasa cicatrici adanci precum aceste gauri. Atunci cand bagi un cutit intr-un om, poti apoi sa il scoti... dar nu conteaza de cate ori vei spune "imi pare rau", rana va ramane mereu acolo."

Daca cineva ti-ar da azi un cutit si ti-ar spune sa-ti injunghii mama, tata, sotul, sotia... prietenul, prietena... vecinul, vecina... persoana ce sta cu tine la coada in magazin... ai face-o? I-ai injunghia? Din nou si din nou?

O rana verbala e la fel de puternica precum una fizica. Cu toate astea nu ne dam seama cate persoane injunghiem in fiecare zi, in fiecare clipa a vietii noastre. Uneori bagam cutite adanci in persoanele ce ne sunt cele mai dragi, in persoanele ce ne sunt mereu alaturi, pentru ca e cel mai usor sa ne varsam mania si supararile pe ele. 

Imi pare rau pt cuiele ce le-am batut...

---

Am regasit povestea si pe blogul Iuniei - va recomand  sa-i cititi jurnalul de calatoare! O cunosc personal  (e CDC-ista de-a noastra) si stiu ca a tras aer adanc in piept.. si-a facut bagajul si a pornit intr-o calatorie lunga si indepartata ...pana'ntr'acolo unde se pica de pe glob :) Bravo Iunia pt nebunia si curajul tau! si ma bucur ca iti impartasesti experientele.