Povestea Dragostei

M-am uitat intr-un album cu poze si am dat peste o amintire draga din facultate: sceneta noastra de la psihologia creativitatii - Povestea Dragostei. Eu am fost Rusinea :)))

Grupa 7 :)

Demult, undeva pe pamânt s-au adunat toate calitătile si simturile omenesti. Cand Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică ca întotdeauna, a propus:
"Hai să ne jucăm de-a v-ati ascunselea!" 

Intriga si-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se retină, a întrebat: "V-ati ascunselea? Ce mai este si aceasta? Este oare vreun joc?" Nebunia a explicat că-si va acoperi ochii si va număra până la un milion, în timp ce toti ceilalti se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârsit, primul ce va fi găsit îi va lua locul si astfel jocul va continua...

Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinta s-a înaltat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forte, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reusea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părând să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumusete! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Rusine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârsit s-a ascuns într-o rază de soare. Egoismul, dimpotrivă, si-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Cand Nebunia a ajuns la 999.999, Dragostea nu îsi găsise înca o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată ... până când a observat o tufă de trandafir, si, profund impresionată, s-a ascuns între flori.

"Un milion!" a numărat Nebunia si a început să caute. Prima pe care a gasit-o a fost Lenea, la numai trei pasi. După aceasta Credinta a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea si cu Dorinta au fost văzute facând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a gasit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a iesit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete, si venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumusete. Cu Îndoiala a fost si mai usor, căci aceasta sta cocotată pe un gard, neputând decide unde să se ascundă. Astfel i-a găsit pe toti, Talentul - în iarba tânără, Frica - într-o pestera întunecată.

Numai Dragostea nu putea fi găsită. Nebunia o căutase în fiecare tufăris, fiecare râulet, pe piscurile muntilor, si, când era aproape gata să renunte, a zărit tufa de trandafiri înfloriti... Cu un tepus ea a început să îndeparteze crengutele ghimpoase, când deodata auzi un strigăt ascutit: spinii au împuns ochii Dragostei. Nebunia nu stia ce să mai facă pentru a-si cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat si chiar s-a oferit să-i fie ajutor si îndrumător. Începand cu acea zi DRAGOSTEA E OARBA SI NEBUNIA O ÎNSOTESTE MEREU!