Vacanta in Monopoli

Stiti rutina responsabilitati cotidiene - job - facturi - ore tarzii - ore suplimentare - deadline-uri - alte facturi - alte responsabilitati ? Repeti rutina pana ti se acreste de tot si toate si, intr-o zi cand cazi lat, zici "am nevoie de o vacanta! vreau soare, mare, sooomn, relaxare si sa fac doar ce si cand am chef ". Na fix intr-o zi ca asta am intrat pe WizzAir, am cautat rute Timisoara > destinatie la mare, am ales Bari si marea Adriatica pentru reincarcat baterii si suflet si am organizat o vacanta in extrasezon (10 - 17 iunie) !

Monopoli

M-am documentat un pic despre zona aceea de sud a Italiei si imprejurimile orasului Bari. Am citit si review-urile catorva calatori romani (Mihai, Aliceee, Karina) si am decis impreuna cu iubitul meu sa ne cazam in Monopoli. E usor de ajuns acolo, are trei plaje cu nisip (in conditiile in care toata zona este stancoasa), e la distanta potrivita de alte puncte de interes, e un orasel pescaresc mic, deci linistit si cu slabe sanse de atentate si deranj de tipul asta.

Marea Adriatica in Monopoli

Zborul Timisoara > Bari a durat cam 1ora. Nici nu am apucat sa decolam si sa rasfoiesc revista din avion ca eram deja ajunsi - super cool! Am ajuns in aeroportul din Bari pe la 11 dimineata. Din aeroport am luat trenul spre Bari Centrale (gara din Bari). Biletul a costat 5 Euro/pers, l-am cumparat de la ghiseu si am ajuns la destinatie in 15 minute. Trenul acesta circula atat de des ca nu trebuie sa iti faci griji ca astepti cu orele daca tocmai l-ai pierdut pe cel ce a plecat. Din Bari Centrale am luat trenul spre Monopoli. Biletul de tren a costat 3,2 Euro/pers. si ce mi-a placut foarte mult este ca il poti cumpara de la un aparat/tonomat cu cash sau card. Sunt mai multe aparate, prin urmare nu prea se sta la coada. Daca nu te descurci, sunt prin zona angajati foarte amabili ce iti arata cum se procedeaza si iti dau informatii de care poate mai ai nevoie (la ce ora pleaca trenul, de pe ce platforma, unde trebuie validat biletul etc). Calatoria aceasta a durat aprox 30 minute. 

Maslini seculari

Tot drumul am stat gura-casca cu ochii lipiti de geam: se vedea marea, apoi erau livezi de maslini seculari, apoi campuri intregi de vie, apoi iar marea si maslini si cactusi uriasi.. si mirosea a apa sarata! 

Ajunsi in gara din Monopoli, ne-a asteptat cu masina proprietara B&B-ului in care ne-am cazat si transferul a fost foarte simplu pentru noi. Am vazut si taxiuri pe acolo, dar nu va pot spune cu certitudine cat costa sau ce alte alternative sunt.

In concluzie, din Timisoara si pana la locul in care ne-am cazat in Monopoli am facut aprox 3 ore! Am ajuns la destinatie la ora pranzului si aveam jumatate de zi pentru plaja, explorat, trandavit. Vacanta noastra a inceput sa fie minunata inca din punctul asta :) Tare nu ne doream zboruri lungi cu escale si transferuri intortocheate.

Odata cazati si despachetati, vacanta noastra a inceput sa se contureze - in forme calde, cu iz de mare, cafea, mese surprinzatoare, toate in ritm de dolce far niente.  

Prima oprire culinara a fost La Vecchia Taverna, Monopoli

La Vecchia Taverna Monopoli

Restaurantul este in centrul istoric al orasului, aproape de mare. Meniul nu este cine stie ce variat, insa ce e listat acolo e incredibil de gustos.

- Adresa: Via Argento 33

- pe Facebook: La Vecchia Taverna (click) 

- Am gustat si ne place:

1. Vinete cu mozzarella, creveti si sos de rosii (8Euro): in meniu este considerat aperitiv, iar papilele noastre il declara delicios!
2. Dovlecel cu ulei de masline si (cred ca) otet balsamic (6Euro): aroma a fost surprinzatoare si delicioasa
3. Platou mixt de fructe de mare (7Euro): creveti, scoici, caracatita, pestisori etc. prajiti
4. Gnocchi cu dovlecel, vongole, pesto si portocala (10Euro): cand ospatarul ne-a pus pe masa farfuriile cu acesti gnocchi, parfumul de portocala ne-a atras atentia si ne-a lasat gura apa. Cand am gustat, am stiut exact: #curcubeupecerulgurii ! 

Un alt restaurant ce va ramane in inima mea este Trattoria da zi Ottavio, Monopoli

La acest restaurant am incercat sa mergem de cateva ori pana sa reusim sa luam masa! Au deschis de la 12:00 - 15:00 si apoi seara de la 19:00. Ospatarul ce ne-a servit a fost printre cei mai buni intalniti de mine: vorbea 3 limbi straine (din ce am auzit), era sprinten si atent la toate detaliile -la finalul mesei ne-a aruncat petale de trandafiri spunand ca e "un pic de magie"

- Adresa: Via Barbacana 77, Monopoli

- pe Facebook: Da ziOttavio (click)

- am gustat si ne place:

1. Orecchiette cu sunca fiarta de cal si suc de rosii (9Euro): orecchiettele sunt paste specifice zonei Puglia si mi-am dorit foarte mult sa le gust. Ma bucur ca am facut asta aici pentru ca au fost senzationale.
2. Salata de somon afumat: o salata clara, proaspata si foarte gustoasa
3. Tiramisu: dincolo de a fi un tiramisu banal, felul in care e servit este aparte - nu am sa va stric surpriza, va las sa o descoperiti daca treceti pe acolo
4. Delizia al limone: este un desert usor, fin, racoros.

Cafeneaua de la Albergo Diffuzo - Caffe nel Chiasso 

  

  

Cafeneaua este cumva ascunsa, intr-o curte mica, iar noi ne-am oprit intamplator acolo, fiind lihniti de foame, era printre putinele locuri deschise la ora aia si avea umbra. Pot spune ca am trait in minciuna pana sa gust tiramisu-ul lor. Nu are nici o legatura cu ce am gustat eu in Romania pana acum. Crema era consistenta dar in acelasi timp aerata si foarte, foarte gustoasa. Piscotul era insiropat dar nu excesiv. Ca un plus la atmosfera relaxata de acolo, ospatarul ne-a pus pe masa un ghiveci de busuioc decorativ - nu va imaginati ce miros frumos s-a raspandit in aer.

• Adresa: Chiasso Carmelano, 1, Monopoli
• pe Facebook : Albergo Diffuso (click)

Am sa ma opresc aici cu insiruirea mea culinara, pentru ca inghit in sec de pofta si dor (si nu am de gand sa ma chinui). Am avut parte de atat de multe gusturi, arome, texturi exceptionale incat ma motiveaza sa le descopar retetele si sa le fac si eu acasa. 

Culinar vorbind, experienta a fost peste asteptarile noastre. Daca am fi fost impresionati intr-un loc, hai doua, de meniu.. as fi crezut ca a fost noroc, insa oriunde ne-am asezat mancarea a fost buna. Concluzionez ca bucataria aceasta mi se potriveste si oamenii de aici stiu sa gateasca!

Viata in Monopoli pare simpla: dimineata e o usoara forfota, apoi de la 12 pana seara la 7 strazile sunt pustii -nu stiu exact unde dispar toti. Seara in schimb, orasul se transforma intr-un musuroi de oameni. Stradutele din orasul vechi arata seara de seara ca Romania in seara de Inviere. Sunt grupuri de tineri - adulti - batrani ce se plimba sau stau pe banci si povestesc - unii normal, altii in gura mare. E plin de viata intr-o forma ce parca te aduce si pe tine la viata. E plin de copii (de la bebelusi in scutec la strengari de 10ani). Sunt grupuri, grupulete ce joaca zilnic fotbal sau stau si povestesc, se cearta, rad, se impaca. Sunt copii ce sunt in timpul lor, isi traiesc varsta. 

Ni s-a spus ca am ales bine perioada in care sa vizitam Monopoli (adica prima jumate a lunii iunie). Temperatura este perfecta (noi am prins 23-33 grade C) si turisti sunt putini.  

In ceea ce priveste cazarea, am optat pentru Bead & Breakfast la  Io Resto Qui. Locatia a fost curata si placuta, pozitionata in orasul vechi, la 5 minute de mers pe jos pana la plaja. Foarte aproape am avut supermarket, brutarie, restaurante, benzinarie, macelarie, aprozar etc. Camera primita s-a numit Marinella si la pachet cu ea au venit 2 fotolii in curte si o masa in bucataria comuna.

Gazda noastra a fost amabila si promta. Curatenie in camera s-a facut zilnic, mai putin in penultima zi...cand am avut si surpriza sa vedem ca atat din portofelul meu cat si din portofelul lui G. lipseau bani. Ciudat este faptul ca ni s-au furat din banii romanesti - bancnotele mari (de 100 si 50lei), cele de 10 lei au ramas acolo sa camufleze furtul. Nu a fost o suma fabuloasa (150lei de la mine si vreo 200 de la el)... pentru ca noi mizam mult pe card cand calatorim, insa ideea in sine mi se pare dezgustatoare. Nu stiu pe cine sa banuiesc.. dar prefer sa nici nu imi mai bat capul. Am luat aminte, am sa imi pun banii mai bine alta data, iar dincolo de acest incident vacanta a fost minunata si Monopoli merita vizitat, simtit, savurat. 

Am vizitat si imprejurimile, au fost frumoase, insa alegerea facuta a fost pe sufletul nostru. Am reusit sa ne odihnim, sa ne deconectam si ne-am intors incarcati cu soare, stare de bine si.. dor. 

Mai multe poze gasiti in albumul de pe facebook - click .

Voi ce experiente ati avut in sudul Italiei?

♥ Camelia   

Experienta Paris

Săptămâna aceasta m-am întors din Paris şi sunt încă nelămurită dacă mi-a plăcut sau nu oraşul... Prin prisma unor aspecte, oraşul a fost peste aşteptări...însă prin prisma altor aspecte a fost cu muuult sub aşteptări. 

Am să vă povestesc despre toate, dar înainte de asta vreau să vă dau câteva informaţii utile, care vă pot ajuta să vă organizaţi şi eficientizaţi (timp/cost) şederea în Paris:

 1. Dacă aterizaţi pe aeroportul Beauvais şi nu vă aşteaptă cineva cu maşina, puteţi lua un autobus care vă duce până în centrul Parisului (staţia în care vă lasă se numeşte Porte Maillot, iar vis-a-vis de parcarea autobuselor e Palais des Congrès - un centru de conferinţe în faţa căruia e intrarea spre metrou). Biletul de autobus costă 15 Euro şi poate fi cumpărat de la şofer sau poate fi cumpărat online aici www.aeroportbeauvais.com . Dacă îl cumpăraţi online (şi vă recomand să faceţi asta!) trebuie să tipăriţi biletul şi să îl prezentaţi la urcarea în autobus. Călătoria aeroport - Port Maillot durează cam o oră şi jumătate

2. Ajunşi la metrou, trebuie să ştiţi că puteţi cumpăra bilete de la un aparat, sau de la un ghişeu. Nu toate staţiile au ghişeu, aşa că ar fi bine să aveţi bani mărunţi sau un card, pentru a le cumpăra de la aparat. Un bilet costă 1,7 Euro. (Puteţi să vă faceţi abonamente pe zi sau pe săptămână, preţul fiind diferit în funcţie de câte zone sunt acoperite. Spre exemplu: un abonament pe zi pentru zona 1-2 costă 6,70 Euro, iar un abonament pe săptămână pt zona 1-2 costă 20Euro). Vă recomand să verificaţi harta metroului (online o găsiţi http://www.ratp.fr/en/ ) şi să vă faceţi de acasă traseul, pentru a şti dacă trebuie să schimbaţi linii şi unde. Eu am luat de la ghişeu o hartă (distribuită gratuit) şi mi-a fost utilă - e foarte explicită atât pentru metro cât şi pentru traseele autobuselor. Biletul de autobus se cumpără de la şofer.

3. Taxiurile in Paris sunt multe şi scumpe. Dacă faci comandă telefonică, eşti  taxat din momentul în care taxiul porneşte spre tine şi nu din momentul în care te-ai urcat în el! (...pentru noi a fost o surpriză să vedem 11Euro pe ceas si abia atunci a ajuns taxiul... dar.. live and learn! ). Aşadar, dacă e musai să luaţi taxiul, căutaţi o staţie şi economisiţi nişte bani. Tarifele sunt diferenţiate pe intervale orare (..nu mai ştiu care sunt acestea). Taxiurile cu licenţă au afişat semnul “Taxis parisiens, scris pe cutiuţa aia luminoasă pusă pe maşină. Am remarcat  Les Taxis Bleus (trag concluzia că au multe maşini).

4. O alternativă pentru taxiuri este serviciul Uber (https://www.uber.com/cities/paris). Noi am fost impresionaţi! Trebuie să ai internet pe telefon si un card (cu bani pe el ;) ). În aplicaţia lor de comandă, introduci adresa la care trebuie să ajungi (locaţia în care eşti se configureaza singură), se estimează costul cursei, iar dacă accepţi, ţi se comunică ce maşină vine şi o poţi vedea pe hartă cum se apropie de tine (cu estimare de timp). Odată urcat în maşină şi acceptată cursa, banii aferenţi se trag din contul tău. Serviciul este foarte bun - maşinile sunt curate, şoferii la cămaşă şi îţi deschid uşa, ţi se oferă bomboane, apă sau ce mai consideră ei să pună în maşină pentru clienţi. 

5. Cazarea am avut-o la Adagio Access Paris Clichy aparthotel (http://www.adagio-city.com) şi am fost foarte mulţumiţi. Sunt foarte aproape staţii de autobus si de metrou (m13), boulangerie, cafenele, restaurante, supermarket, farmacie, centru comercial, salon de înfrumuseţare. Am avut internet si serviciu de curăţenie incluse în preţul camerei. Îmi place ideea de studio-apartment (adică ai mini-bucătărie complet utilată) şi anul acesta am tot călătorit aşa. In Paris am avut un apartament cu o cameră şi mi-a plăcut posibilitatea de a lua micul dejun in pijamale, iar seara, dacă am vrut un ceai sau o cană de lapte sau paste în miez de noapte, ne-am făcut fără nici o problemă. Ceilalţi colegi de grup s-au cazat în apartamente cu două camere, iar bucătăria era un fel de cameră de zi. Foarte drăguţ aranjat totul. Aparthotelul are un restaurant la care se poate lua micul dejun (contra cost, 8Euro/pers), însă bufetul franţuzesc cuprinde iaurt, dulceaţă, croissant, unt, ouă fierte, băuturi (cafea, lapte, ceai, suc). Destul de subţirel meniul, mai ales că băieţii din grup aveau nevoie de ceva mai consistent ţinând cont că îi aştepta un summit aglomerat. Iniţial 8 Euro părea mult pentru gura goală de acolo....dar ne-am lămurit imediat care sunt preţurile din Paris...unde 8 Euro poate costa o cafea cu o prăjiturică uscată lângă..

6. La capitolul restaurante şi locuri de luat masa, mie mi s-a părut totul foarte scump. Să vă dau câteva exemple: cafea între 4,5 şi 10 Euro; vin fiert (aprox 150ml): 5,5 Euro ; clătite (la orice colţ de stradă există tarabe cu clătite): 3 Euro cea mai ieftină; clătite (la restaurant): 5 Euro cea mai ieftină (1clătită cu gem); creme brulee între 7-8 Euro; o felie de cheesecake 9 Euro; o felie de tartă cu mere 7-8 Euro; un muffin 2,5 - 3 Euro; supă de ceapă între 7-8 Euro; paste între 13 - 16 Euro. Practic, o masă de prânz/cină costă în jur de 20 Euro/pers. şi asta într-un restaurant/braserie/pub fără pretenţii. (tot la capitolul alimentar, mi-a stat mintea în loc când am văzut 1kg de zahăr la 3 Euro, iar merele la 2,50 - 3 Euro/kg). O idee bună e să vă uitaţi pe meniul afişat la intrarea în restaurant (cam toate au), pentru a nu vă pune în situaţia penibilă de a vă crucii în portofel. Tripadvisor (http://www.tripadvisor.com) vă poate da o mână de ajutor cu aceste locatii.

7. În ceea ce priveşte itinerarul de vizitare al obiectivelor turistice, pentru mine Tripomatic (http://www.tripomatic.com) este sfânt! Alegi oraşul, zilele de vacanţă şi puncte de interes (muzee, arhitectura, restaurante, spa-uri etc) şi ţi se generează sugestii cu informaţii complete. Pe lângă faptul că îţi poţi alege obiectivele în funcţie de apropierea lor (eficientizând astfel timpul) găseşti la fiecare în parte scurtă descriere, adresa cu coordonate GPS, programul de vizitare şi costul biletului de intrare. După ce ţi-ai selectat ce doreşti să vezi, poţi salva itinerarul în format pdf. şi îl poţi tipări. De pe un smartphone sau tabletă, itinerarul e disponibil chiar dacă nu ai acces la internet - hărţile putând fi folosite! Genial!!

Ca locuri vizitate, cel mai spectaculos, impresionant şi memorabil a fost vârful turnului Eiffel şi panorama Parisului văzută noaptea. M-am bucurat ca un copil mic şi sunt fericită că am avut ocazia asta :) (ştiu eu pe cineva care va fi pupat multă vreme de acum înainte pentru asta!). Noi am fost într-o seară de luni acolo şi am stat la rând puţin (vreo 20de minute), dar am înţeles că în weekend cozile sunt lungi şi durează vreo 2ore. Soluţia ar fi să cumpăraţi biletele online, dar e musai să le luaţi cu 3zile înainte. Preţurile sunt diferenţiate în funcţie de cum urci (pe scări sau cu liftul) şi cât urci (et. 1, et.2 sau vârf). Găsiţi toate informaţiile pe website-ul lor http://www.toureiffel.paris .

Louvre-ul este impresionant de mare! Îţi poţi umple o zi întreagă acolo. Am participat la un scavanger treasure hunt prin el...de (aproape că) fugeam de nebuni pe acolo să găsim operele de artă listate în instrucţiunile primite de la organizatorii acestei vânători de comori. A fost interesant! E foarte multă lume şi foarte mulţi artişti ce stau şi desenează statuetele expuse. Intrarea costă 12 Euro, iar cu ghid vreo 70Euro.

Musee des Arts Forains http://www.arts-forains.com este o nebunie curată! Am participat aici la o petrecere organizată impecabil. Nici nu mă apuc să vă povestesc...că se pune de un roman.

Am vizitat multe obiective - Catedrala Notre Dame, Bazilica Sacre Coeur, Champs Elysee, Arcul de Triumf, Moulin Rouge, Trocadero, Montmartre, Galeria Dali, Muzeul Erotismului, zona nouă a Parisului, tur cu vaporul pe Sena etc. , iar şi mai multe au rămas pentru altă dată (şi alt sezon, mai cald): Palatul Versailles, Disney etc.

Există tot felul de pachete turistice (tip ParisPass) valabile 1-2-3 zile şi includ transportul urban şi întrări la diverse obiective turistice, însă noi, de data aceasta, nu le-am cumpărat. Se găsesc uşor, mai toate hotelurile au listate broşuri cu astfel de oferte. Dacă mergeţi strict ca turişti (nu în interes de lucru, cum am fost cazul nostru) merită să le luaţi - vă scutesc de stat la cozi de bilete şi faceţi şi ceva economie. În primăvară am fost la Roma si am profitat la maxim de RomaPass-ul nostru.

În punctul acesta sunt indecisă cu privire la Paris. Pe de o parte mi-a plăcut arhitectura impunătoare, clădirile îngrijite (una nu are tencuiala picată), monumentele celebre şi numeroase, dar pe de altă parte mirosul de urină şi gunoiul ce domină oraşul, sictirul franţuzesc cu care am fost întâmpinaţi şi starea de nesiguranţă pe care mi-a dat-o m-au făcut să aştept cu nerăbdare să mă întorc acasă. N-am ştiut detaliile astea despre Paris şi m-au luat pe nepregătite. În primele zile credeam că e doar senzaţia mea că ceva e nepotrivit acolo...dar mi-au confirmat mai mulţi din grup că şi ei au aceeaşi senzaţie. Nu e normal să se pişe lumea pe stradă pe unde îi apucă, nu e normal să te întâmpine dimineaţa străzi şi peroane pline de vomă şi gunoi, nu e normal să îşi dea ospătarii ochii peste cap şi să-ţi arunce în scârbă restul pe masă, nu e normal să fi servit ca ultimul boschetar (mai ales când noi suntem civilizaţi iar nota de plată e de câteva sute de euro), nu e normal ca toaletele să fie infecte, farfuriile din care te servesc ciobite... şi să stea cu nasul atât de pe sus... nu e normal! Poate de aia se şi simt atât de bine ţiganii la ei?!...Ţiganii români le fac probleme...ok...dar să pui toţi românii în aceeaşi oală nu denotă inteligenţă! Mâna întinsă să-şi primească banul nu am ţinut-o noi, au ţinut-o ei, francezii!

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu militez împotriva Parisului. Merită văzut! Dincolo de faptul că e mizerie şi ospătarii/personalul din servicii nu au fost prea ospitalieri, vizita noastă a însemnat mult mai mult şi nu s-a rezumat la aceste minusuri. Am avut o săptămână frumoasă alături de oameni dragi sufletului meu, s-au întâmplat lucruri minunate, ne-am lărgit orizontul şi perspectivele şi am câştigat ceva în ceea ce priveşte evaluarea unor aspecte de bine de la noi din ţară. Sunt bucuroasă că am libertatea de a alege şi sunt bucuroasă că pe harta lumii sunt atâtea alte capitale, iar unele mi-au lăsat deja amintiri frumoase şi nostalgii!

♥ Camelia

Zakynthos - prima si ultima data aici

Plaja Navagio

Credeţi sau nu în bănuţii cu dorinţe aruncaţi în fântână, treaba voastră! Ce ştiu eu, este că bănuţul meu cu "dor de ducă" din Fontana di Trevi (Roma) îşi face treaba nu glumă, aşa că printre hoinăreli, am fost şi la mare. 

2014 se arată a fi anul călătoriilor, iar din şirul lor vreau să vă povestesc una-alta despre Zakynthos - Grecia.

Înainte de orice, vreau să clarific faptul că ceea ce am să vă povestesc este experienţa mea în Zakynthos şi nu încerc să vă conving de ceva. Vă îndemn să evaluaţi insula după propriile criterii şi filtre.

Noi ne-am orientat cu alegerea destinaţiei, ţinând cont de următoarele: Europa, zbor direct (Timişoara - Destinaţie), mare cu apă albastră, nisip fin şi alb, opţiune de party-uri dar şi de linişte, buget mediu (drum-cazare). După un tur de agenţii de turism, Zakynthos ne-a fost prezentată ca fiind locaţia perfectă pentru ceea ce ne doream, iar la o căutare Google, pozele sunt incredibile şi review-urile (majoritatea) pozitive. Cu pliantul într-o mână şi biletele în cealaltă, zâmbetul pe buze şi marea în gând am făcut bagajul de vacanţă şi am plecat....

...ajunşi la destinaţie  - staţiunea Laganas de pe insula Zakyinthos - ne-am cazat şi am pornit în recunoaştere... Ce a urmat, a fost departe de aşteptările pe care ni le-am creat... 

Intrăm pe plajă, iar eu - ca de fiecare dată când ajung la mare - mă descalţ de cum se termină asfaltul! Ca să prind fiecare firicel de nisip, să mi-l dau printre degete şi să-mi adâncesc picioarele în el. Asta e plăcerea mea.. ador senzaţia, îmi dă senzaţia supremă de vacanţă! Şi, aşa desculţă, cum spuneam, pornim pe plajă...şi dau din degeţele aşteptând să vină nisipul fin...şi mergem şi mergem şi mergem şi ajungem în Kalamaki - staţiunea următoare - şi nisipul de vis din pliante nu mai apare.... Apar în schimb muuulte scoici, apoi muuulte alge eşuate (la fel era şi apa..pliiină de alge). Şi prin muuulte mă refer la grămezi. Plaja mult dorită şi aşteptată (fină şi primitoare în pliante), este în fapt o fâşie îngustă de nisip bătucit, plină de scoici şi alge în zonele nerevendicate de vre-un restaurant/ beach bar... Între Laganas şi Kalamaki, în zonele de plajă cu nisip uşor mai afânat este interzis să te aşezi, datorită broscuţelor ţestoase ce depun ouă acolo. Nici în cel mai pesimist scenariu de vacanţă nu mi-aş fi imaginat că în Grecia există staţiune turistică fără nisip.. Discutând cu un localnic, am înţeles că plaja arată astfel din două motive majore: 

1. restaurantele de pe plajă se aprovizionează intrând cu maşinile pe acolo, drept urmare nisipul se tasează foarte tare
2. marea a înaintat foarte mult, astfel că plaja este mult mai îngustă decât era acum câţiva ani. Am şi văzut un hotel care ajungea cu primele trepte direct în mare..

Dincolo de plaja fără nisip, nici la capitolul "lucruri de făcut" nu am fost impresionată. În afară de plimbări cu barca (obs. eu am rău de mare, deci..no), hidrobicicleta şi snorkeling, alte opţiuni nu ţi se ofereau. De unde volei, concursuri pe plajă, plimbări pe banană şi alte grozăvii "marine".. 

Viaţa de noapte este pestriţă, mulţi adolescenţi englezi plini de alcool, însă cluburile nu m-au dat pe spate prin apariţie. Duduia muzica în ele şi era o hărmălaie generală când treceai pe stradă. M-a mirat partea asta deoarece într-un alt concediu în Grecia, cluburile m-au impresionat prin felul în care arătau (chiar peste nivelul celor din Italia - coasta de est).

În materie de preţuri, ele sunt aliniate celor de la mare:

- închiriat maşină: de la 40Euro/zi + combustibil

- bilet de autobus până în oraşul Zakynthos: 1,60 Euro

- pâine 1 Euro

- Gyros: 2 - 5 Euro

- Salate: 5-7 Euro

- Dejun: 4-6 Euro

- Prânz/Cină: 8 - 20 Euro

- Meniuri de peşte: de la 12 Euro

- Bere: 2 Euro în magazin, 3-4Euro în restaurant

- Pahar Vin: 4-5 Euro în restaurant.

- Alcoolul din cluburi este ieftin: 0,5 Euro un shot şi cocktailuri la câţiva euro.

Vă puteţi imagina ce dezumflaţi ne-am întors la hotel în prima zi, după expediţia de recunoaştere.. După un şir de "mai bine mergeam în Spania...sau Italia..sau...grrrr" concluzia a fost că refuzăm să ne stricăm săptămâna de vacanţă şi că alegem să căutăm lucrurile bune în toată povestea asta! În tot răul, întotdeauna e şi un bine!

Şi bine am făcut că am ales să fim pozitivi! 

Am experimentat bucătăria grecească şi am făcut curcubeu pe cerul gurii la cât de bune au fost unele preparate. Vă recomand să vă opriţi la restaurantul Cool Peppers şi să încercaţi Feta Meli (brânză feta în foietaj cu miere şi alune), Sizzling Fajitas (e o porţie uriaşă), pastele, salatele sau homarul (asta dacă sunteţi dispuşi să plătiţi aprox.100 Euro/3pers pentru el). În opinia mea, restaurantul acesta este printre cele mai bune de pe plajă, iar locaţia şi servirea sunt impecabile. Dacă ajungeţi în Kalamaki, să treceţi pe la Taverna Zante şi încercaţi legume la grătar cu brânză halloumi - sunt cele mai bune pe care le-am mâncat în viaţa mea (well...până acum)

Pentru plajă, zona dinspre port este bună. Nu e chiar aşa aglomerat, iar apa este curată (fără scoici sau alge) extrem de limpede, caldă şi cu intrare lină. Plaja e greblată, iar paturile de soare sunt gratuite, în baza consumaţiei de bar.

Cam atât. Săptămână a fost minunată, pentru că am fost lângă cine trebuie, însă insula în sine nu a fost la deloc la nivelul aşteptărilor (aşteptări create în mare parte de pliantele turistice) Vă las pe voi să vă convingeţi. Eu cu siguranţă nu mai trec prin Zakynthos! Prefer staţiunile amenajate civilizat, cu nisip pe plajă, duş la ieşirea de pe plajă, zone de agrement şi lucruri interesante de făcut.

♥ Camelia

Muzeul Palariilor de Paie

Stiati ca in judetul Harghita, la Criseni exista un Muzeu al Palariilor de Paie?!.... 

Satul este mic...si am ajuns destul de greu acolo - pe un drum prin padure, plin de pietre... Surpriza a fost ca in satul acesta uitat de lume, erau cateva autocare pline de turisti, veniti la Festivalul Palariilor de Paie (20-21iulie).

Din cate am inteles acest muzeu inedit a fost facut din initiativa lui Szocs Lajos, al carui familie, de trei generatii se ocupa de fabricarea de palarii de paie. Buna initiativa! Pe langa muzeu s-a putut dezvolta si o pensiune si un festival... iar acestea genereaza turisti si implicit venituri localnicilor.

Muzeul este micut dar bine gandit - este gazduit intr-o casa taraneasca traditionala cu trei incaperi in care sunt expuse palarii, ustensile de lucru si poze, o curte mare cu foisor (cu acoperis in forma de palarie), un hambar in care se fac tabere de impletit palarii si o ghereta de lemn de unde se pot cumpara diverse articole facute din paie.

Sunt uimita de cate lucruri se pot face din paie uscate....si mai ales cat de decorative pot fi! Impletitul nu e chiar asa simplu cum pare, ci presupune multa migala si rabdare. Mi-ar face placere sa particip la un atelier de impletit paie! 

Daca sunteti in zona Harghita, intrati prin Criseni la acest muzeu (http://korispatak.ro) !

Ceramica de Corund

Iozsa Lajos - mester olar din Corund

Weekendul acesta am fost la Corund, cel din judetul Harghita - vestit pentru vasele din ceramica. Satul in sine e plin de casute (comerciale) din lemn cu standuri de vanzare.... Printre multele astfel de casute am zarit, in josul drumului, o poarta mare si frumoasa plina de farfurii si am simtit eu ca acolo trebuie sa fie ceva special. Ne-am intors din drum si am intrat. Am dat peste Ioji-baci, un bunic de 74 de ani... printre ultimii mesteri olari autentici din Corund. El face vasele, iar sotia lui le picteaza. A fost primitor si simpatic - ne-a aratat locul unde arde vasele si mi-a spus cu mandrie ca el este si maestru de ceremonii la nunti - si am vazut si cartea pe care a scris-o despre traditii si obiceiuri de nunta din Corund!

Corundul [Korond] Este una din cele mai mari comune ale judeţului Harghita, cea mai renumită aşezare a Ţinutului Sării. Numele de Corund e inseparabil de ceramica populară, fiind unul din centrele olăritului popular din Transilvania.Pe lângă tradiţionalul olărit ei se ocupă şi de prelucrarea lemnului, de produsele din iască şi de comerţ ambulant (pe vremuri cu căruţe, astăzi cu automobile). Materia primă pentru olărit, lutul de bună calitate, se extrage de lângă pârâul Săcădat, care curge pe partea vestică a satului. Satul a avut cândva şi mină de aragonit (azi zonă protejată) şi un ştrand cu apă minerală (în zilele noastre aici au loc tradiţionalele târguri de ceramică). Corund se situează lângă drumul naţional 13A, la 11 km de Praid, 18 km de Sovata, 29 km de Odorheiu Secuiesc şi 80 km de Miercurea-Ciuc. Izvoarele de apă minerală au un rol important în viaţa satului. Izvorul "Diómáli" se află la ieşirea estică a satului, lângă drumul 13A. Apa minerală bogată în fier atinge debitul de 10.000 litri pe zi; este recomandată pentru bolnavii de afecţiuni gastro-intestinale, precum şi celor care suferă de anemie. Izvorul "Szőlőmáli" izvorăşte în hotarul estic al satului. Apa este bogată în bicarbonaţi, clor, magneziu şi calciu. Izvoarele "Cseredombi" şi "Erzsébet" izvorăsc la est de mina de aragonit, la 800 de metri de drumul naţional, având apă sărată şi bogată în fier. 

Biserica unitariana

Se află la est de drumul principal (la stânga), în strada care duce la piaţă, pe o moviliţă. Este înconjurată de zid fortificat din piatră. Orga bisericii a fost construită în 1822. În Cimitirul unitarian găsim monumente funerare cioplite din lemn, numite "kopjafa", produse minunate ale artei populare, obiecte sculptate simbolizând bărbatul, femeia sau copilul. 

Biserica romano-catolica

Se află la sud de drumul principal (la dreapta) în apropierea şcolii, pe malul drept al pârâului "Kebelet". A fost construită în 1911. Din vechea biserică construită în stil gotic au rămas doar câteva pietre sculptate zidite în gardul care înconjoară biserica. Monumentul memorial aflat în vechiul centru al comunei a fost înălţat în cinstea eroilor căzuţi în cele două războaie mondiale (este opera sculptorului Clujean Benczédi Sándor). 

Izvorul sarat de la Corund

Izvorăşte lângă drumul DN 13A, în partea dreaptă a pârâului Corund, în aşa numita "casa cu sare". Folosirea apei a fost reglementată încă din timpul domniei împărătesei Maria-Terezia, astfel că în fiecare zi de miercuri cei de la Corund aveau dreptul de folosirea apei, iar în zilele de sâmbătă cei din comuna Atia. Apa a fost pusă în butoaie de lemn, cărate cu căruţă, fiind folosită în gospodării, cât şi pentru animale. Cei de la Corund, extrăgeau sarea din apa prin fierberea apei şi schimbau sarea obţinută cu cereale în satele vecine. 

Apa minerala de la Corund

Pe locul băilor de odinioară - în secolul al XIX-lea una din cele mai cunoscute băi din Transilvania - găsim azi numai Cabana Árcsó şi două izvoare cu apă minerală cu debit redus, la 1,2 km nord de centrul Corundului. Apa mezotermală, cu un debit de 25.900 l/zi practic a dispărut în urma efectuării unor foraje de adâncime în anii 1950, debitul maxim măsurat azi fiind de doar 4000-4300 litrii pe zi. 

Pe acest loc, între podul de pe pârâul Corundului şi Cabana Árcsó se ţine, începând cu 1978 una din cele mai importante târguri de ceramică populară din ţară, "Târgul de ceramică de la Arcio". Târgul, care are loc în primul weekend din luna august este ocazia cu care meşterii olari din Corund şi de pe tot cuprinsul ţării îşi prezintă produsele. Târgul - care în acelaşi timp este şi un festival al artei populare - beneficiază de un juriu atent format din specialişti recunoscuţi din domeniu, este o ocazie unică de achiziţionare a produselor de artă populară autentice, de o rară frumuseţe.

[sursa info - aici]

Experienta Cluj

Saptamana trecuta am fost la Cluj cu Little People! A fost o experienta foarte interesanta din mai multe motive:

1.Am descoperit orasul dintr-o perspectiva noua:

 Ami & Cami (eu aici ma faceam mai mica de inaltime)

• Orasul este foarte aglomerat (atat pe trotuare cat si pe strazi)
• Soferii sunt agresivi in trafic (mai ceva ca in Timisoara)
• Tariful taximetristilor/km este mai scump cu 1leu decat in Timisoara
• Taxiul pe care il recomand este NAPOCA (soferii sunt mai normali - nu se cred la raliuri) 

Some Little People - TM, IS, CJ, B

2. Am cunoscut voluntarii Little People din Iasi, Bucuresti si Cluj - si m-am bucurat mult pt ca sunt niste oameni deosebiti: calzi, pozitivi si cu o inima mare

Poza de grup cu dr. oncolog G. Popa

 3. Am avut ocazia sa discutam cu un oncolog dedicat meseriei lui.

Discutii Little People

4. Am pus intrebari si am primit raspunsuri - care, cu siguranta ne vor fi utile in activitatile noastre cu copiii de la onco din Timisoara

Little People & Copiii @onco Cluj

5. I-am cunoscut pe copiii de la onco Cluj - si am avut ocazia sa petrecem cateva ore cu ei. Au fost atat de primitori si de deschisi - parca ne cunosteau de o viata! Ne-am jucat pe cinste impreuna si ne-am simtit foarte bine :)

Ami & Cami pe holul faimei

6. Am ramas impresionata de talentul la desen al unui baiat, iar lucrarile copiiilor ne-au inspirat pt activitat noi pe care vrem sa le facem impreuna cu copiii din Timisoara

"Mi-e frica de.."

7. Am aflat de ce le e teama copiiilor bolnaviori ......Marturisesc ca temerilor lor le-am stiut...le-am mai auzit...dar sa le vad puse asa pe hartie....mi s-a facut un nod in gat.... (ati vazut de ce ii e frica lui Darius de 7ani?..)

"Imi doresc sa...."

  8. Am aflat ce isi doresc copiii

Google search cu zoom

9. Am concluzionat ca nu e bine sa plec la drum fara ochelari! [ca nu bat faza lunga si trebuie sa dau zoom ca sa vad :) ]

Au fost cateva zile pline, pline, pline in care:

• mi-am dat seama ca nu m-as muta in Cluj :)
• am realizat cat de importanta, necesara si apreciata este contributia Little People in spitalele din Romania. Tot ce fac volunarii completeaza munca oncologilor si a psihologului din spital. Ofera farame de normalitate si de bucurie a prezentului. [Rasaritul soarelui se vede si se simte altfel, privit de pe geamul unui spital!]
• PREZENTUL si-a adancit semnificatia - fie ca un om va trai inca zeci de ani sau doar o zi, prezentul il vom trai 100% atat timp cat suntem impreuna

Pe langa asta, le "propovaduiam" fetelor gandirea pozitiva si generozitatea Universului...si ce credeti ce s-a intamplat?! :)

1. La intoarcerea spre Timisoara am avut parte de 2 curcubee enorme (toti cei din tren erau lipiti de geamuri)
2. "Urzeam" cu Cristina sa mai ramanem o zi in Cluj ca sa mergem la concert Vama...iar a 2 zi, la camera de joaca de la Louis Tucanu Timisoara....am dat nas in nas cu Tudor Chirila! :))))

:) aduc recunostinta cerului pt ca ma vegheaza!