Cand vine vorba despre venirea pe lume a unui copil, toata lumea are emotii si temeri pentru nastere. Pentru ea te pregatesti, mergi la tot felul de cursuri, citesti bloguri/articole/carti, alegi medicul cel mai bun pentru tine, ca sa iti fie alaturi... La televizor e foarte intensa si dramatica nasterea, iar apoi, ca detaliu firesc, mama isi alapteaza senina copilasul si toata furtuna s-a sfarsit. Asa e si pe strada, asa e si in mediul virtual: fie vezi mame ce hranesc bebelusii cu biberonul, fie le vezi cu pruncii la san, alaptand detasate.
In contextul acesta, pentru mine alaptarea nu s-a aratat ca o cine stie ce chestie. M-am dus la 2 cursuri (unul despre alaptarea noului nascut si altul despre dieta mamei, organizate in Timisoara de Adina Branici) ca sa imi fac o idee si credeam ca toate provocarile enuntate in cadrul workshopului sunt asa...rare...o data la nu stiu cate femei.
Buuuun!
Sambata, 30martie, ora 03:00 a.m.: am nascut natural la spitalul Premiere Timisoara si tot ce se promoveaza a fi dramatic si dureros, pentru mine a fost rapid cu dureri ca de menstruatie - am povestit in detaliu aici -click.
Sambata, 30martie, ora 07.00 a.m: mi-a fost adus bebelusul in salon si asistenta imi zice ca ea i-a dat (prima masa) lapte praf si spera ca nu ma supar... Fapta era consumata, eu doream sa imi vad minunea, insa decizia asta trebuia sa o iau eu, nu o asistenta, mai ales ca eram bine dupa nastere si la cativa metri distanta de neonatologie.
Sambata - Duminica, 30-31martie: am tinut bebelusul la san cat de mult am putut. Ma usturau sfarcurile de cate ori tragea si m-am gandit ca asa e normal la inceput. Bebelusul pleoscaia cumva cand sugea si asistentele imi spuneau "Vai, dar ce bebe pofticios aveti! Daca plange, nu se satura, sunati si va aducem un biberon!". Intr-adevar bebe incepea sa planga, sanii ma dureau tot mai tare datorita iritatiei aparute in urma suptului, iar asistentele m-au sfatuit sa fac o pauza de la alaptat ca sa se linisteasca zona.. asa ca: sa vina biberoaneleee! M-am dat cu lanolina si am pus comprese Multi-Mam si parca era mai bine cu iritatia, insa sanii mei se faceau tot mai mari si mai pietrosi. Duminica noaptea m-am trezit din somn cu usturime si senzantie de fierbintela. Am sunat asistentele si le-am rugat sa vina sa ma ajute sa detensionez zona.... am asteptat mult si bine, ca nu a venit nimeni. (V-am zis ca am nascut la spital privat, unde am platit 8.300lei serviciul lor?)
Luni, 1 aprilie: era a 3a zi de cand am nascut si sanii mei incepeau de undeva de sub brat! Erau mari, pietrosi si durerosi si fiecare asistenta avea o parere proprie despre ce ar trebui sa fac: una zicea sa nu mai beau apa, alta zicea sa beau, una spunea sa ma masez intr-un fel, alta..nu ca nu e bine asa, trebuie masat altfel. Intr-un final a venit si dna Geanina - consultant in alaptare al spitalului Premiere. A inceput prin a ne "certa" ca nu ne-am uitat la TV pe programul ce explica alaptarea... (Ca nu ne-a zis nimeni ca exista informatia asta este..doar un detaliu ) Apoi mi-a facut cu un prosop comprese calde, insa prosopul era atat de fierbinte incat mi-a oparit un san. Era tot rosu si zona foarte sensibila. Cireasa de pe tort a fost masajul pe care mi l-a facut impreuna cu mulsul manual. Am crezut ca acolo mor de durere. Femeia asta este o sadica! M-a torturat, iar la final imi spune ca ea nu poate lucra cu mine...si imi planteaza in minte ideea ca e posibil ca glandele mele mamare sa fie defecte si canalele sa nu se uneasca cum trebuie pentru a scoate laptele (aberatii!). In punctul acela am inceput sa ma ingrijorez si sa ma gandesc cu groaza ca in ziua urmatoare urma sa ma externez, iar eu sunt cu sanii super angorjati si nimeni nu imi raspundea la o intrebare simpla: "la ce medic trebuie sa merg ca sa ma ajute cu problema asta?". Ca un consultant in alaptare (in)competent ce e, mi-a pus si mameloane de silicon ca sa alaptez copilul (desi eu nu aveam nevoie) + i-a bagat si suzeta in gura bebelusului meu (fara sa ma intrebe daca sunt de acord cu asta). Daca cititi un pic pe marginea acestui subiect, veti afla ca mameloanele de silicon, suzetele si biberoanele interfereaza substantial in procesul alaptarii, derutand bebelusul si exista riscul ca acesta sa resping sanul!
Seara, dupa ce dna Geanina si-a terminat programul, a venit o alta echipa de asistente +dr. si mi-au spus ca ceea ce mi-a facut Geanina peste zi este total gresit, ca manevrele ei barbare n-au facut altceva decat sa imi tumefieze sanii si laptele sa iasa si mai greu... Auzind ca am indurat degeaba durerile acelea, am inceput sa plang in hohote si nu ma puteam opri. Medicul si asistenta au muls manual sanii timp de 1ora si mai mult de 20ml de lapte nu a iesit. Mulgeau ce mulgeau si in 10minute simteam din nou tensiune si pieptul plin. In noaptea aceea am chemat asistenta sa ma ajute cu mulsul (eu singura nu reuseam sa scot nimic si ma si durea groaznic) si dupa o ora de chin am cedat psihic si am rugat-o sa imi dea o injectie sau pastila sau ce stie ea si sa ablactez! Daca asta inseamna pentru mine sa alaptez.... eu nu imi doresc asa ceva: zilnic, zi si noapte, sa trec prin chinurile astea. Asistenta m-a sfatuit sa astept dimineata si sa ma consult cu un doctor si sa iau atunci decizia asta.
Marti, 2aprilie: ziua a 4a de la nastere. Urma sa plec acasa si imi era inima cat un purice de complicatiile ce puteau sa apara la sani: canale blocate, mastita, infectie etc. Inca nu aflasem unde pot primi sprijin medical competent pentru a rezolva problema mea. Deja ma si vedeam cu sanii explodati si eu lata pe o targa undeva. Cu o sclipire de luciditate, am contactat-o pe Adina Branici in noaptea groazei si ea a fost de acord sa ma consulte imediat ce ajung acasa. Zis si facut! A venit, mi-a aratat cum trebuie facut masajul (si WOW nu trebuia sa fie dureros!), mi-a zis ce suplimente trebuie sa iau sa scap de "furia laptelui" si mi-a oferit informatiile ce imi lipseau, astfel incat m-a linistit. Mai mult decat atat, a verificat si gura bebelusului si, surpriza: fetita mea avea o pareza la limba + buze si pleoscaitul acela pe care asistentele din spital il apreciau ca fiind "bebe mancacios" era de fapt o problema ce impiedica bebelusul sa prinda bine sanul si sa se hraneasca eficient! Pentru a exclude varianta unui fren restrictiv, ne-a indrumat si catre un medic specialist.
Asadar cosmarul asta putea fi evitat daca neonatologia verifica gura bebelusului si consultantul ma ajuta sa atasez cat mai corect copilul la san! Evitam iritatiile alea si toate complicatiile ce au urmat. Discutand deschis cu mai multe prietene, am aflat ca si ele au patimit mult, iar unele chiar au pierdut lactatia :(
In zile urmatoare m-a vizitat o prietena ce avusese si ea parte de peripetii cu alaptatul si m-a ajutat enorm. M-a linistit si mi-a dat incredere ca pot depasi criza, ca nu sunt singura ce a trecut prin asta. Nu stiu cum voi putea sa ii multumesc vreodata pentru vizita aceea! Am decis atunci ca nu am sa pun presiune pe mine - alaptez cat pot si restul suplimentez cu lapte praf si e perfect asa.
In tot timpul asta, G. fierbea zi si noapte biberoane si steriliza sonde de gavaj folosite la hranirea tip sns. Am fost total nepregatiti pentru hranirea cu lapte praf si ne-a luat cateva zile sa facem rost de un sterilizator si tot ce mai era necesar. Suportul lui fizic si emotional a fost de nepretuit. Ma aflam pe marginea prapastiei numite depresie post-partum si el imi tot repeta "Relax, odihneste-te, va fi bine! Incearca sa alaptezi, daca nu reusesti, nu e nici o problema! Copilul nu o sa moara de foame, avem lapte praf! Nu e o tragedie ". A preluat treburile casei, era acolo - langa noi. In luna tatalui a fost pe baricade si, ulterior, cand vedea ca sunt zile mai grele, lucra de acasa. Nu am simtit nici o clipa ca sunt singura in incercarea asta si cu fiecare zi ce trecea, faceam cate un pas inapoi si ma indepartam de epuizare si depresie. M-a menajat, m-am odihnit, m-am relaxat psihic.
In zilele ce au urmat mi-au disparut galmele din sani si continuam sa ma dau cu lanolina pentru ca bebelusul inca avea gurita paralizata si nu prindea bine. La fiecare dus ma masam sub apa calda cu ulei pentru lactatie Weleda. Am stat cu copilul la san zi si noapte, insa lactatia nu crestea considerabil. Pe langa asta, aveam o senzatie permanenta de usturime in sani si intepaturi/taieturi ca de lama. Cand "cobora" laptele simteam cum vine de sub brat - nu stiu cum sa descriu senzatia dar era dureroasa. Sfarcurile ma usturau la fiecare supt si la fiecare muls cu pompa. Nu aveam rani pe ele, insa erau foarte sensibile. Noaptea, pe la ora 1a.m. ma trezeam cu niste pepeni tari de credeam ca imi gauresc pijamaua (iar bebelusul dormea neintors pana pe la 3 a.m.) asa ca trebuia sa pun pompa si sa ii golesc asa. Dura aprox 1h toata treaba. Ce sa mai...un vis! Noroc ca pot dormi oricum si ma propteam cu capul de patut si motaiam pana cand pompa electrica isi facea treaba.
Am reusit sa remediem pareza micutei in prima luna de viata. Un pic mai mult de 2luni a durat toata treaba cu senzatiile neplacute, mulsul tip power-pump, pepeni in miez de noapte si gandul resemnat ca nu o sa scap niciodata de toate astea.
Prin luna a 2a am schimbat suplimentele pentru lactatie si am observat imbunatatiri considerabile. Plimbarile aiurea, de 1-2 ore, eu singura, in zile cu soare, imi faceau bine. Imi goleau mintea si imi umpleau sanii, asa ca o data pe saptamana imi luam (si inca imi iau!) acest mini-concediu. Pe masura ce eu ma relaxam, cantitatea de lapte praf consumata pe zi scadea.
A venit puseul de crestere de 3luni. Bebelusul manca in somn, toata noaptea. Dimineata ma trezeam uscata de sete si cu o foame de lup. Ziua nu ma puteam misca de langa ea, am dormit cu ea pana m-am saturat de somn, am citit si am crosetat de am crezut ca o sa prind radacini in pat. Nu m-am frustrat! Stiam ca e puseu si ca va trece. O saptamana a stat cu tzatza in gura non stop! ...si dupa saptamana asta.. s-a intamplat minunea: lactatia a crescut suficient si nu mai e nevoie de lapte praf!
A durat 99 de zile! Am reusit! Am REUSIT! AM REUSIT!
Alaptarea nu a inceput lin pentru noi, insa peripetiile ei ne-au unit ca proaspeti parinti si au dus relatia de cuplu la un alt nivel, unul mult mai profund. G. este stalpul meu si nu trece zi fara sa ii spun cat de mult inseamna loialitatea si implicarea lui! Sprijinul si incurajarile lui a facut toata diferenta pentru mine si in parteneriatul asta tip "echipa" ne putem bucura cu adevarat de fetita noastra, iar viata e mai mult frumoasa decat grea.
♥ Camelia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu