Cred că am cu glanda (una de pe cerul gurii) că mă chinuie diverse pofte obsesiv: când chec, când focaccia când brioşe, când fipturi, când paste cu sosuri de brânzăăăă... Mă ţine nebunia cam 1săptămână, timp în care aş putea mânca zilnic (de 3ori pe zi) acelaşi lucru, fără să mă scârbesc. Apoi îmi trece şi sunt liniştită..până la următorul episod..
Aşa s-a întâmplat şi cu supa de roşii. Săptămâna trecută am inspectat la rubrica supe, fiecare meniu ce mi-a trecut prin mână. Visam supa de roşii.. îi simţeam gustul şi textura...mă perpeleam de poftă... şi înghiţeam în sec - roşiile bune de supă (alea super mari şi cărnoase) nu sunt coapte încă. Are sens să mă amăgesc cu verzăturile fără gust ce sunt acum ?! Mi-am cumpărat supă de ici de colo...unele prea acide/sărate/prost asezonate/chioare...altele prea la plic. Cum au fost, cum n-au fost..au trecut toate pe la glandă şi glanda a văzut că am încercat...să mă scutească, da?! Şi pe când se instala resemnarea... am intrat să luăm o gustare la Locanda Del Corso Timisoara - fără vreo aşteptare, poftă sau pretenţie (că aveam acasă, la marinat, pulpă de miel şi mă păstram pentru ea)
Răsfoiesc meniul, dau cu ochii de supa de roşii, dau cu ochii de preţ (17lei...hmmm mai mare decât costul mediu pentru o supă) dau cu ochii de G. (cel creţ cu gropiţe şi strungăreaţă ♥) -el zice că da, hai să încercăm şi aici... şi ce a urmat a fost total curcubeupecerulgurii. Textura supei - perfectă, gustul - excelent echilibrat, porţia - generoasă. A fost cea mai bună supă cremă de roşii pe care am gustat-o, iar dacă sunteţi amatori şi vă aflaţi în Timişoara, vă recomand să treceţi pe la acest restaurant (e în zonă centrală, P-ţa Unirii).
Acum aştept roşiile de grădină să încep să experimentez şi eu această minunăţie, iar până atunci..cred că am să fac naveta între Locanda del Corso şi BioFresh (unde au o supă de roşii cu teiţei de orez, de te lingi pe bot, deşi e mai lichidă şi pe altă linie de arome).
!nebunie! ;)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu