Gem de Prune

Să se consemneze că 2014 este anul în care am făcut singură-singurică primul  gem de prune! (wrrrrruuuu...sunt înfoiată ca un păun pe tema asta - mai ales că a şi ieşit super bun!) Sigur, nu sunt străină de pregătirea conservelor pentru iarnă - în familia mea s-au tot pus gemuri şi murături, dar până anul acesta am fost doar martor (mai mult sau mai puţin implicat). 

Întâmplarea a făcut că m-am tot lăudat cu execuţia mea de maestru la capitolul găluşte cu prune şi m-am trezit cu o cutie de vreo 5kg de prune... ce să fac, ce să fac ?! Să fac găluşte cu prune din toate?...hrăneam 2 bulevarde... să le las să se strice?... îmi părea rău, pentru că erau foarte gustoase... m-am sucit şi răs-sucit...am făcut (iar!) gomboţi şi mi-am îndopat prietenii... şi... într-un final mi-am luat inima în dinţi şi am decretat:  biiine.. fie... gem. (cât de complicat poate să fie?! când am făcut dulceaţă de caise a fost chiar fain..)

Aşadar: 

• 4 kg de prune
• 600 gr zahăr
• 5-6 borcane cu capac
• oală mare cu fundul gros

1. Am spălat prunele şi am scos sâmburii din ele, apoi le-am cântărit. La 4kg de prune, fiind bine coapte şi dulci, am folosit 600gr zahăr (150gr zahăr pentru fiecare kg de fruct). Am presărat zahărul peste prune şi am lăsat aşa vreo 3ore (poate chiar mai mult) .

Eu nu mă omor cu zahărul şi prefer să simt gustul de prună - nu zahăr cu aromă de fruct. Ştiu, ştiu că teoria e că zahărul ajută la păstrarea dulceţurilor timp îndelungat... însă nu mă aştept ca cele 5 borcane să reziste 3ani... (sincer, mă îndoiesc că apucă revelionul!)

2. Apoi am pus oala cu fructele (şi siropul lăsat de ele) pe foc. Flacăra am lăsat-o mică şi am amestecat periodic, uşor (ca să zdrobesc cât mai puţin pulpa prunelor). La început, totul arată mai mult a compot, dar pe măsură ce se evaporă lichidul, compoziţia se leagă şi se transformă în bunătate de gem. Am fiert 2-3ore prunele, până au ajuns la o consistenţă legată, dar care încă avea pulpă de prună întreagă. 

3. Cât timp gemul era la fiert, am spălat borcanele şi capacele, le-am şters şi le-am sterilizat (adică am pus borcanele pe o tavă şi le-am băgat vreo 15 minute în cuptorul încălzit la 180 grade Celsius)

4. Când gemul a fost fiert şi borcanele sterilizate, cu un polonic curat, am turnat gemul în borcane, le-am închis bine capacul şi le-am întors cu fundul în sus (se creează vid). După vreo 15minute am pus borcanele cu capacul în sus şi le-am lăsat să se răcească. Nu le-am înfofolit în pătură ca să se răcească încet - mi-a părut un pas de care mă pot lipsi.. 

Pasul următor a fost degustarea - să aflu şi părerea altora. Votul unanim: excelent! nu e dulce (ca la magazin) şi se simte gustul de prună - exact ceea ce mi-am dorit. [În plus, nu are nici conservant (ce sens mai avea să-l pun, dacă dulceaţa va fi consumată în următoarele 2-3luni ?!)]

______________________________________

Entuziasmată de reuşită, am vrut să experimentez şi alte metode de a conserva prunele -  cu zahărul pus abia spre finalul fierberii, cu adaos de scorţişoară, măr, vanilie sau lămâie, mai groasă, mai subţire... sau cum s'o mai pune. Am început să caut informaţii despre dulceaţă - gem - marmeladă - peltea şi diferenţa dintre ele, am cules vreo 3 găleţi de prune (aproape 20kg) şi m-am pus pe treabă. Îmi plac toate variantele, dar preferata mea rămâne gemul de prune simplu, după reţeta prezentată mai sus. Precizez că în variantele care au urmat, am pus aspirină pe post de conservant (1aspirină/1kg de fruct), zdrobită şi adăugată spre finalul fierberii. 

P.S. mi-am făcut şi 2 borcane de marmeladă - groasă, consistentă.. numai bună de pus în cornuleţe fragede... doar că trebuia să le ascund pe undeva, eventual închise cu cheie! Ispita a fost prea mare pentru unii...şi am găsit borcanul aproape gol + o lingură linsă lângă :)) Am să o iau ca pe un compliment şi poate mă încumet să mai fac câteva, până mai sunt prune.

Voi ce combinaţii interesante faceţi la gemul de prune?

♥ Camelia